Adevărul este că motivarea salariaților nu depinde de un singur manager! Deși fiecare manager dorește să se mândrească că are oamenii fericiți în echipa sa, sfârșește prin a da vina pe alții pentru nemulțumirile angajaților! Cum așa? Păi nu este deloc clar cine raspunde de demotivarea oamenilor!Se știe că nu HR este cel care interacționează cu oamenii în fiecare zi și nu are ultimul cuvânt în stabilirea bugetelor sau politicilor!Top managementul nici atât nu are cum să administreze emoțiile și motivațiile fiecărui om mai ales într-o companie mare…Managerii direcți evident nu pot face mare lucru pentru că toate condițiile de lucru și politicile de personal sunt deja stabilite de alții….Fiecare, indiferent că este sau nu manager de oameni, este în mod legitim preocupat de propriile obiective profesionale și de propria-i reputație. Fiecare vrea să fie apreciat pentru calitățile și meritele sale și pentru efortul depus.Totuși nemulțumirile, absențele, dezinteresul, frustrările etc se transformă în obiective neîndeplinite. Iar atunci când treaba nu merge bine și țintele nu se ating (alt)cineva este acuzat!Dar oamenii sunt cea mai importantă resursă, nu? Ar trebui să știm exact cine își asumă responsabilitatea în mod personal pentru asta. Cine este/vrea să fie responsabil de (ne-)motivația salariaților, care se mai cheamă (dis-)engagement și cu ce mijloace sau resurse?