Într-o companie cu 3 angajați, fiecare din aceștia are câte o părere despre ceilalți doi colegi. Rezultă un total de 6 impresii individuale diferite! Acestea coexistă atât timp cât există și acel colectiv dar se (pot) modifica continuu.
Dacă sunt 7 angajați, cifra crește la 42! Daca sunt 100 salariați și manageri, atunci numărul total al impresiilor individuale despre un alt coleg (sau manager) crește la 9900 (nouă mii nouă sute)!!!
Mai rău, aceste păreri nu sunt niciodată identice (chiar dacă pot fi asemănătoare)! Ele declanșează la o adică reacții ale salariaților în funcție de situațiile concrete în care aceștia sunt puși. Aceste reacții trebuie administrate de manageri pentru ca ei răspund de rezultatele care se produc.
Dar în ecuație nu întră numai impresiile despre colegi ci și despre echipe, obiective, regulamente, produse, situații apărute, practici manageriale și de lucru, prețuri, concurență etc etc etc! Și lucrurile nu se opresc aici: apar tot felul de alte evenimente și incidente în viața personală a noastră a fiecăruia care ne schimbă sau ne influențează ziua! Și care ne fac la rândul lor, pe fiecare, să reacționăm într-un anumit fel.
În orice companie, dar mai ales în cele mari, complexitatea cauzelor care explică reacțiile acestui organism viu multicelular care este organizația este evident uriașă. De aceea comportamentul individual și de grup nu are cum să fie înțeles intuitiv (grație experienței și priceperii unui manager oricât de priceput ar fi). Cu atât mai puțin nu are cum să fie ușor de îmbunătățit.
Totuși, aceste relații complexe , determină oamenii să își unească eforturile în echipe și să realizeze împreună lucruri formidabile! Sau dimpotrivă, generează conflicte, frustrări, demisii, chiul, nepăsare, chiar sabotaje. Ca urmare, organizația câștigă sau pierde bani în funcție de (engagementul de fapt) nivelul de satisfacție al angajaților. Acesta ulterior le determină comportamentul.
Cum administrează organizațiile această complexitate? Aruncă pur și simplu sarcina motivării salariaților pe umerii unuia sau mai multor manageri! Acești manageri ar trebui:
- să înțeleagă zecile de mii de motive, nevoi și motivații care coexistă în organizație din spatele ne/mulțumirilor fiecăruia,
- să cuantifice magnitudinea acestor supărări sau nevoi personale
- să cuantifice impactul pe care acestea le au asupra performanțelor profesionale individuale și de echipă
- să identifice măsuri individuale și de grup care să refacă starea de bine și satisfacția angajaților
- să selecteze doar acele măsuri care au impact suficient de mare dar nu consumă prea multe resurse ale organizației
- să negocieze și să obțină un buget care să permită implementarea acestor măsuri
- să implementeze ulterior cu succes măsurile
- să nu aibă erori, deoarece răspunde în caz de eșec.
Culmea este însă că niciunul din manageri nu a fost angajat să facă așa ceva în primul rând! În fișa postului lor au cu totul alte obiective! De care răspund în mod direct si explicit!
Așa cum se vede, misiunea devine imposibilă și situația puțin absurdă! Pentru că indiferent cine vă fi sacrificat, toată lumea are ceva de pierdut.
Dar complexitatea unei astfel de situații nu este singurul caz pe care specia umană a învățat să îl controleze. Se rezolvă printr-o metodă numită "outsourcing de servicii complementare".
Medicii de exemplu fac operații complexe. Dar ei se ajută de companii specializate în investigații, aparatură, instrumentar, medicamente etc. Aviatorii pilotează aparate de zbor complicate. Dar îi ajută un întreg arsenal de companii care prestează servicii specializate de la ghidajul pe aeroport la controlorii de trafic sau mentenanța aparatelor de zbor. Sondorii forează după petrol. Dar ei nu fac prospecțiunile, nu decid bugetele, nu aprovizionează cu materialele necesare. Alte companii fac asta pentru ei. Etc, etc etc
Dacă managerii la rândul lor nu primesc aceste servicii de la cineva specializat, atunci riscul de a scăpa totul de sub control devine iminent!
Noi la Access Business suntem specializați în punerea la dispoziție exact a diagnozei sistemului complex de relații interumane și de cuantificarea impactului pe care acestea le au asupra demisiilor sau engagementului. De asemenea putem să selectăm exact acel pachet de măsuri care nu numai că nu depășește bugetul alocat dar și produce rezultatele cele mai mari. Se salvează astfel nu doar managerii și oamenii pe care aceștia îi conduc ci și compania.
Din păcate, altfel, fără oameni uniți în echipe productive, companiile nu supraviețuiesc. Dimpotrivă, dispar!