Tăcerea salariaților e semn rău! Oamenii tac nu pentru că nu au nimic de zis, sau pentru că totul este perfect. Ci din motive care țin de administrarea unor situații de compromis. Ei fie așteaptă o ieșire în siguranță pe o poziție mai caldă (în afara organizației sau în interior), fie au găsit o formulă de a profita direct și personal de context.
În forma cea mai perversă, nemulțumirile totuși exprimate au la bază doar chestii mărunte atribuibile în orice caz unora din exteriorul organizației și sunt îmbrăcate în elogii și osanalele aduse autorității manageriale. Aceste lingușiri continuă chiar și când managerii nu sunt de față. De teama că nu cumva profite vreun turnător de pe urma unui moment de sinceritate. Să ne aducem aminte că în Romania comunismul s-a prăbușit între aplauzele de fațadă aduse conducătorului ”iubit”!
Atunci când oamenii tac ar trebui comparate performanțele organizației cu cele ale competitorilor direcți. Probabil acolo, în diferențe, se vede costul unor crize reale și uneori periculoase, parfumate cu ipocrizia compromisului în interes personal.
V-ați gândit la un employee survey? Derulat de o companie independentă, cum suntem noi... Ar ajuta pentru că desfundă multe canale de comunicare, crește încrederea în management și totodată creează imagini complete si fără echivoc! Dacă nu definești problema corect nu ai cum sa o rezolvi...