În organizații, „Zeus” nu este doar un facilitator izolat în biroul lui de pe vârful muntelui Olimp! El își folosește puterea! Totodată, el rămâne primul responsabil pentru tot ce se întâmplă.
Dar în organizații mari, că și în mitologia Greciei antice, Olimpul este aglomerat de zei mai mari sau mai mici, fiecare responsabil de câte ceva și cu puteri diferite.
Doar Zeus însă poate interveni și pretinde tuturor „zeilor” de rang inferior să-și administreze cum se cuvine fiecare zona lui. Dar pentru aceasta, Zeus însuși trebuie să aibă informațiile corecte, obiective, bazate pe cifre și nu pe păreri personale. Puterile lui stau în instrumentele de care dispune ca să înțeleagă, să își verifice și să coordoneze echipa de zei. Altfel se lasă legat la ochi ca Themis, zeița justiției, și ia decizii orbit de imaginea convenabilă lor pe care zeii mai mici i-o oferă.
Iar Zeus ajunge să își folosească puterea nu în interesul cetății și al supușilor lui ci al unor zei mai mici care îl îmbrobodesc ca să ia decizii convenabile lor, după cum au ei nevoie.
Inevitabil însă, mai devreme sau mai târziu, apar nemulțumiri ale salariaților, care periclitează nu numai activitatea ci și pe unii zei mai mici cu totul nevinovați și în final chiar puterea lui Zeus însuși...
Până atunci, Zeus decide după cum vede el că e mai potrivit.