Cercul vicios pare deseori a fi tolerat dar este doar un semn de neputință. Reprezintă o formă de impas în care sunt angrenate mai multe entități și care depind una de cealaltă. Dar a căror interacțiune este blocată de acțiuni reciproce. Aceste acțiuni care au ca scop protejarea intereselor sau obiectivelor celor implicați, blocându-se reciproc, sfârșesc prin a face sistemul nefuncțional si prin a-i frustra pe toți.
Prin aceasta cercul vicios este totodată una din formele de tortură cele mai răspândite. Într-un exemplu aplicat, fluctuația de personal din companiile mari este o astfel de situație, în care decidenți si salariați se încurcă reciproc, pentru că urmăresc cu legitimitate interese profesionale sau personale diferite. Atunci când salariații au o listă lungă și complexă de așteptări legitime care nu sunt satisfăcute, ei neputând schimba nimic demisionează. Aceste demisii creează un prim blocaj de care se vaită cei din vânzări, producție, operațiuni etc.
Directorii HR care percep mare parte din frustrările salariaților sunt presați să recruteze și să găsească soluții de retenție. Ei cer în acest scop resurse de la organizație care din motive financiare și raționale nu sunt aprobate. Generând astfel un al doilea blocaj. Pentru că problema persistă, se fac compromisuri cu profilul candidaților care nu rezistă presiunilor și cerințelor la care sunt supuși și demisionează.
Concomitent apar conflicte deschise sau mocnite între HR și liniile de business care se acuză reciproc de cauza blocajului sau între aceștia si CEO, acuzat de obicei pe la spate, de restricționarea păguboasă a resurselor și implicit sau explicit de incompetență.
Deși situația frustrează pe toată lumea și fiecare are câte ceva de pierdut, atunci când resursele au atins fundul sacului nu se mai poate face nimic. Este obligatorie găsirea unei soluții noi, care să abordeze problema complet altfel. De vreme ce nu toți angajatorii au această problemă sau nu se confruntă în aceiași măsură cu așa ceva înseamnă că se poate! Dacă vorbiți cu noi, vă arătăm câteva modalități de a ieși din impas.
Dacă nu, frustrările continuă, se amplifică și eventual izbucnesc periodic până când, fie situația devine acceptată ca parte din „noul normal” fie cu toții, de la CEO la juniorul nou venit, încep să viseze la un alt loc de muncă mai liniștit. Sau ambele...