Simpli salariați, departamente de support, manageri și manageri de top (adunați sunt zeci, sute sau chiar mii de oameni), sunt teoretic uniți într-un efort comun. Efort menit să facă angrenajul complex al unei organizații de tip ”machine beaurocracy” să producă rezultatele previzionate.
Dar perspectivele din care se vede organizația sunt diferite: managementul este preocupat mai ales de obiective iar simpli salariați mai ales de task-uri. Atunci când oamenii responsabili de îndeplinirea anumitor sarcini/task-uri ajung epuizați pentru că acoperă și munca demisionarilor, managementul devine și mai preocupat să insiste pentru a se asigura de îndeplinirea obiectivelor.
Treptat, aceste firești diferențe în preocupări fac pe toată lumea să simtă ca a apărut o fisură. În final, că managementul s-a rupt de echipă. Că nu mai înțelege și nu mai susține eforturile echipei.
Ruptura o simte si managerul, dar nu are de ales, echipa este o resursă subordonată obiectivelor și nu invers. Dar asta nu-l scutește nici pe manager de sentimentul că el însuși și-a trădat cumva rolul. Că este simultan responsabil și de motivarea echipei, de a purta de grijă oamenilor.
Pentru că și managerul ar vrea să fie parte din echipă, să o sprijine și să o susțină. Că promisiunea tacită de la început, când a preluat echipa sau i-a angajat pe fiecare și managerul s-a uitat în ochii lor, a fost că va fi bine când vor lucra împreună.
Și dintr-o dată, din momentul în care managerul nu mai este perceput nici măcar de el însuși ca fiind membru al echipei, organizația pare că s-a rupt în două.
Vorbiți cu noi, secretul profitului stă în oameni motivați
www.accessbusiness.ro