Oamenii sunt obosiți pentru că fac și treaba altora! Până la un punct este motivant. Apoi devine îndatorire! Fie nu sunt angajați suficienți, fie unii de acolo se feresc de muncă. Dacă forțezi prea mult salariații conștiincioși, până la urmă cedează și ei de oboseală și nedreptate. Iar ceilalți salariați, “nefericiții” de la serviciu, nu au cum să fie performanți. Ei părăsesc fară remușcări organizația și asta stoarce energia fizică și vitală de la toți ceilalți. Măsurile coercitive sunt și mai ineficiente și cresc rapid rata demisiilor… Salariații nu devin brusc motivați nici în urma unor activități decise de conducere sau de HR. Chiar dacă se cheltuiesc mulți bani cu team buildinguri sau altele asemenea. Orice faci adică, pare greșit: ori pui presiune până le sar șuruburile și pleacă, ori relaxarea duce la nepăsare și la dezmembrarea bunei organizări. Trebuie schimbat ceva în sufletul oamenilor și în modul în care ei se raportează la obiectivele organizației pentru a forma o echipa închegată. Pentru că tocmai dorința oamenilor să reușească le asigură coeziunea și performanța!